Cum diferă aplicarea la o facultate din USA față de o facultate din Europa?

Încă din prima zi de clasa a 12-a, Alex și Bertho, absolvenți ai profilului uman al Colegiului Național Spiru Haret din București, au fost determinați să își seteze obiectivul pentru facultate, și pentru că au vrut să țintească cât mai sus, prima lor opțiune a fost America. După mai mult timp în care au căutat universități după criteriile stabilite și s-au informat despre cerințele impuse de acestea, au căzut de acord la Universitatea NYU, Princeton, Babson și Skidmore. 

Examenele SAT (Scholastic Assessment Test) reprezintă examenele standard pe care le dau elevii americani în anul terminal pentru a putea intra la facultate (cel mai probabil, ați auzit și voi măcar o dată de ele dintr-un film). Acest examen este alcătuit din patru părți: Reading Test, care este alcătuit din cinci tipuri diferite de texte cu întrebări, Writing and Language Test, Math Test with calculator și Math Test without calculator.

Materialele de care s-au folosit pentru a se pregăti de examen au constat în o serie de modele de teste pe care le-au găsit pe site-ul de înscriere, cărți, pe care le-au putut împrumuta de la Fulbright Romania, și alte site-uri ajutătoare (Khan Academy ). Când a venit momentul înscrierilor pentru examen, băieții au descoperit și aceste “Subjects Tests” care constau în susținerea a două probe la alegere: prima probă au ales să o susțină la matematică, iar cea de-a doua la spaniolă. Acest examen l-au dat în luna noiembrie, iar proba de matematică i-a ajutat destul de mult pentru examenul propriu-zis din luna decembrie.

Reading Test, Writing and Language Test, Math Test with calculator și Math Test without calculator.

Pe lângă examenul de SAT, celelalte cerințe venite din partea universităților constau în scrisori de recomandare de la profesori sau consilieri, fișa matricolă și desigur, un eseu. Bertho povestea la un moment dat că el găsise o carte cu 50 cele mai bune esee de la Harvard. Spunea că fiecare eseu avea acel element unic în el, fie că era vorba de umor, creativitate, sau experiențe personale.

Așa că, dacă te gândești să aplici la mai mult de o universitate în Statele Unite, nu poți folosi același eseu pentru fiecare facultate, pentru că examinatorii nu caută să vadă de ce vrei tu să vii în America la facultate, ci de ce vrei să mergi la facultatea aceea și de ce la acel program. Așa am ajuns noi să scriem șapte esee într-o săptămână. Pe lângă acel eseu, anumite universități aveau și alte întrebări în plus. Poate ți se pare banal când te întreabă o universitate de prestigiu care e cântecul tău preferat. Până la urmă, e o întrebare la care ai mai răspuns înainte, dar după ce scrii răspunsul îți dai seama că nu e atât de ușor pe cât pare. Ajungi să realizezi că nu îi interesează să afle că ție îți place un cântec de la The Beatles, ci de ce îți place, ce înțelegi prin el sau dacă a avut un impact asupra ta.

Pasul final a fost să își încarce dosarul pe platforma universităților și să aștepte. Și deși o pauză era bine meritată, băieții au început să se ocupe de planul B: facultăți în Europa. Au aplicat la facultăți din Olanda și Finlanda. Diferența, povesteau ei, este că în Europa, în afară de UK, sunt puține universități care acceptă examenul SAT. Date fiind aceste condiții, au trebuit să mai dea un examen pentru a echivala limba engleză – TOEFL.

În cazul lui Alex, care vrea să se specializeze în business, neputând să se folosească de examenul SAT pentru a echivala examenul la matematică pe care universitatea îl cerea, a mai trebuit să dea un alt examen. Pe lângă asta, și-au alcătuit și un CV în care au menționat experiența lor în voluntariate și diverse excitivități extrașcolare, calitățile și abilitățile lor. O altă diferență pe care au văzut-o băieții ține de perioada de aplicare. În America au avut destul de puțin timp pentru aplicare, o săptămână dacă nu chiar o zi, iar răspunsul l-au primit mai greu, pe când în Europa poți avea și luni la dispoziție, iar răspunsul îl primești destul de repede, chiar în două săptămâni.