Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în concursuri?
Cred că, în faze diferite ale procesului de creștere și de evoluție în orice domeniu, există probleme specifice care, la momentul respectiv, par a fi cele mai mari obstacole. O problemă cu care m-am întâlnit a fost autosuficiența, inerția și impresia că lucrurile merg bine, urmată de o oarecare demotivare din a încerca să-mi dezvolt abilitățile.
O altă provocare, la fel de importantă, dar într-un mod diferit, a fost aceea de a găsi un echilibru sănătos între încrederea în sine și modestie. Uneori, emoțiile, fricile, anxietățile, mai ales în momentele de mare tensiune, pot să pună stăpânire pe tine și să te oprească din a-ți atinge adevăratul potențial, iar leacul pentru asta e sa obții acea doză optimă de încredere în sine. Pe de altă parte, din nou, problema aroganței sau a încrederii excesive în propriile tale forțe înseamnă că ajungi să te culci pe o ureche și, deci, apare fenomenul despre care vorbeam mai devreme, inerția, autoplafonarea fără vreun motiv real. Cred că problemele astea două sunt puternic legate între ele.
Ce te atrage cel mai mult la Human, Social and Political Sciences?
Este un interes atât intelectual, deoarece mi se par niște lucruri interesante de analizat, cât și un interes poate mai activist, chiar personal, general de faptul de a fi asistat în viață la injustiții.
Simțeam (și simt în continuare) o datorie de a face ceva să contribui la soluționarea unora dintre problemele pe care le tot văd în societate.
E o pornire personală, activistă care m-a îndreptat pe mine către domeniul acesta, unde mi se pare că într-adevăr există “manetele” care pot să genereze cele mai importante și semnificative schimbări.
Ce recomandări ai pentru cei care vor să se îndrepte spre același domeniu, dar nu sunt îndeajuns de convinși?
Există o mare diferență între a-ți plăcea un subiect sau domeniu, adică a ți se părea vag interesant, și a avea un interes mai profund, un soi de “commitment” real.
Desigur, pentru a descoperi că ai anumite pasiuni, e important să interacționezi și cu activități cum ar fi participarea la un MUN, care poate fi o îndeletnicire plăcută și pentru cei care nu sunt interesați de a avea o carieră într-un astfel de domeniu.
Ca să-ți dai seama daca există interesul acela mai profund, trebuie să mergi un pas mai departe.
Trebuie să încerci poate să te apleci asupra unor lucrări de specialitate, genul de lucrări pe care e probabil să trebuiască să le aprofundezi, să le înțelegi și mai mult în facultate, care o să fie în centrul studiilor tale, pentru că, citind respectivele cărți, documentându-te cât mai riguros pe anumite teme, poate îți dai seama că nu te interesează subiectele acelea chiar în modul în care te-ai fi așteptat să te intereseze.
Fii sincer cu tine!
Faptul că-ți pierzi pe parcurs motivația de a aprofunda respectivul subiect ar putea să-ți ridice niște semne de întrebare, să te facă să realizezi că domeniul respectiv nu e, în mod necesar, cea mai bună alegere pentru tine.
Cred că foarte multă lume nu face acest al doilea pas și ajunge să aibă niște concepții greșite legate de ceea ce le-ar plăcea în mod ideal să studieze, fără să-și dea seama ce implică studiul acela în mod concret. Poate de aceea mulți oameni ajung să fie vag nemulțumiți de lucrurile pe care le fac la facultate sau să se afle într-o criză semiexistențială la finalul liceului, pentru că își dau seama că domeniile care credeau inițial că le plac, de fapt, nu le plac într-atât de tare încât să fie dispuși să le studieze într-un mod real și aprofundat.
Ce dificultăți ai întâmpinat pe parcursul admiterii?
Sincer să fiu, pentru mine, procesul de admitere la facultate a fost unul care a mers poate mai lin spre deosebire de experiența altora, pentru că avusesem deja de-a face cu momente extrem de tensionate, în care miza era destul de mare și în care în care fusesem forțat să-mi gestionez emoțiile într-un mod cât mai eficient. Așa că, în perioada pregătirii pentru admitere, deja deprinsesem abilitatea asta într-o anumită măsură, fiindu-mi poate mai ușor să-mi manageriez sentimentele și să mă concentrez pe ce era important. În continuare stresul și anxietatea au existat, însă au fost canalizate într-o direcție constructivă.
Spune-ne ce a presupus acest proces.
Aplicând la Cambridge, în Marea Britanie, au existat niște pași adiționali, pe lângă cei comuni celor care aplică în Marea Britanie.
- să-ți creezi dosarul pe care îl încarci pe o platformă online
- să-ți scrii un eseu în care explici motivația ta personală pentru a studia un anumit curs, eseu care trebuie să includă și lucrurile care te recomandă, și abilitățile pe care le-ai dobândit pe parcursul liceului, precum și parcursul tău academic, ce lucrări de specialitate ai parcurs, ce idei ai desprins din ele.
- să susțin un examen pe care a trebuit să-l dau la British Council.
- să trimit eseuri eseuri scrise de mine pe parcursul liceului către universitate, în așa fel încât examinatorii să poată să analizeze capacitățile mele de argumentare.
- să suțin 3 interviuri la Cambridge
Acolo am avut trei interviuri cu profesorii universității pe teme legate de conținutul aplicației mele. A fost, cumva, o discuție mai aprofundată și critică asupra subiectelor la care făcusem referire în materialele trimise către universitate. Evident, după ce am primit oferta, aceea era condiționată de obținerea unei anumite note în examenul de bacalaureat. Așadar, implicit, și bacul a fost o etapă decisivă pentru admitere. Ah, și, desigur, examenul la limba engleză.
CAE sau IELTS?
Majoritatea universităților le primesc pe ambele. Personal, nivelul de pregătire necesar pentru IELTS mi se pare ceva mai micuț spre deosebire de cel pentru examenele Cambridge, asta cel puțin a fost experiența mea. Contează foarte mult însă și cât de obișnuit ești să lucrezi pe structura subiectelor de la fiecare examen. Mulți lucrează pe structura examenelor CAE sau CPE la școală și, deci, pare o opțiune mai bună pentru ei.
Cum ți-au influențat cele două luni petrecute în izolare pregătirea pentru examenul de bacalaureat?
Cred că e foarte greu să-mi dau seama în ce măsură au jucat un rol important lunile de izolare, pentru că nu am niciun termen de comparație. Din anumite puncte de vedere, a fost poate mai ușor, pentru că am avut mai mult timp la dispoziție. Am avut ocazia să aprofundez și ce era de aprofundat, să învăț ce era de învățat și-n același timp să mă și deconectez și să mă relaxez aproape zilnic.
Pe de altă parte, izolarea a avut și momentele ei demotivante. Mi s-a întâmplat de multe ori să mă simt de parcă nu aveam ceva care să mă împingă să continui cu treaba pe care o aveam de făcut, pentru că părea că am destul timp la dispoziție. Nu simțeam pe nimeni suflându-mi în ceafă, nu simțeam examenul suflându-mi în ceafă. Prin urmare, au fost perioade în care productivitatea mea a scăzut semnificativ, lucru pe care l-aș asocia direct cu efectele psihologice pe care le-a avut izolarea.
Ce te entuziasmează cel mai mult la plecare?
Cred că aspectul de care sunt cel mai entuziasmat ar fi cel legat de comunitatea din Cambridge, de oamenii care sunt extrem de pasionați de ceea ce studiază, care sunt dispuși să muncească mult pentru a aprofunda studiul unor subiecte extrem de complexe. Pe mine asta mă entuziasmează cel mai tare, și pentru că eu însumi sunt o asemenea persoană. Mă bucură mult să știu că voi avea ocazia să interacționez cu oameni care sunt la fel de pasionați de lucrurile pe care le învață ca mine.
Ce crezi ca vei găsi diferit față de învățământul din România?
O să fie, cred eu, o mare diferență. Cea mai mare e legată de faptul că, acolo, trebuie să lucrezi individual cât de mult poți. Asta, sigur, este o diferență care apare oricum și între liceul și facultatea din România, dar prăpastia e și mai mare când compari cum stau lucrurile în liceele românești și în universitățile din Anglia. Există mult mai mult timp pe care trebuie să ți-l manageriezi singur pentru a aprofunda studiul, evident, cu un anumit nivel de sprijin din partea profesorilor. Ăsta cred că va fi aspectul la care îmi va fi cel mai greu să mă adaptez, dar probabil și una dintre cele mai intrigante părți ale studiului în străinătate.
Cred că e, totuși, un proces foarte rewarding, căci, la final, te vei putea bucura de roadele muncii tale mult mai tare.