Ce faci când UK nu mai oferă împrumuturi studentești?

Cu toții am stat cu sufletul la gură în ultimele luni pentru a afla decizia guvernului Britanic în legătură cu împrumuturile studențești, și din păcate veștile nu au fost tocmai plăcute pentru viitorii studenți. Însă, Alexandra Birligeanu s-a ambiționat acum mai mult ca niciodată să își urmeze visul de a studia teatru și ne-a povestit cum s-a decis să plece în Marea Britanie, precum și ce înseamnă pentru ea să fi artist.

Ce te-a motivat să pleci în străinătate?

Eu dau pe teatru. Și ca să fiu onestă 100% am ales altă țară pentru că în România nu prea văd susținere pe acest domeniu, al artelor. Așa că am ales să risc pentru ca în final să fie totul bine.

 Și de ce Marea Britanie?

În primul rând, mă ajută limba. Pe de altă parte, în alte țări nu prea am auzit de astfel de facultăți. În Franța sau Olanda sunt universități bune dar nu m-au atras cu nimic. Eu voiam America sau Anglia, dar în America este total diferit, mult mai greu și sunt alte probleme la mijloc. Și în final am rămas cu Anglia.

Spune-ne puțin despre procesul de admitere.

Avem CV-ul care cuprinde scrisori de recomandare de la profesori, listă cu activitățile extrascolare, personal statement, o fișă cu toate activitățile pe care le-ai făcut de-a lungul anilor, diplome de la cursurile pe care le-ai urmat, precum și fișa matricolă. Personal statement, pentru cei care nu știu, reprezintă un eseu în care explicăm de ce ne dorim să urmăm un anumit program.

 Ce te aștepți să vezi în străinătate?

Vreau să fie foarte multă practică, mai ales că sunt într-un domeniu în care mi se cere chestia asta.

 Cum crezi că este apreciat domeniul artelor?

Cel mai supărător lucru este că lumea nu vede că avem nevoie și de artă. Mulți văd că se bazează doar pe lucrurile tehnice cum ar fi ingineria sau fizica. Mulți au impresia că asta contează, dar eu zic că avem nevoie și de ceva frumos în viață.

Ce sentiment ai atunci când ești pe scenă?

Cu scena e foarte diferit de la persoană la persoană. .De obicei, adrenalina e prea mare ca să mai ai vreun sentiment, dar fiecare spectacol îmi lasă un gust plăcut de “mai vreau, deci ca să rezum la un cuvânt, îmi dă un sentiment de dependență.

Cum te-ai regăsit în teatru?

Eu sunt o persoană care are nevoie de libertate și teatrul a putut să-mi ofere asta. Pot sa mă joc cu fiecare rol în parte cum vreau eu și să îi dau diferite culori și nuanțe, și asta pe scenă unde trebuie sa recunosc, e unul dintre locurile mele preferate.

Care este cel mai important lucru pentru un artist?

La un artist e foarte importantă încrederea. Dacă are încredere în faptul ca ceea ce face e bine și “lucrarea” lui, arta lui e asumată, atunci a ajuns deja la jumătate. 

Care crezi că va fi cea mai mare provocare?

Începutul va fi foarte greu și probabil când o să termin universitatea și va trebui să-mi găsesc ceva de lucru. Îmi este foarte frică de un lucru, anume să nu rămân pe din afară complet sau să nu găsesc sprijinul de care am nevoie, și aici mă refer la partea profesională.

 Un sfat pentru viitorii artiști?

Niciun lucru bun în domeniul ăsta nu vine fără un pic de nebunie și sclipire.