Teodor Grama este absolvent al Colegiului Național Gheorghe Lazăr din București și viitor student la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, und se va axa pe studii în Human, Social and Political Sciences. Parcursul lui în cadrul dezbaterilor academice și al conferințelor organizate după modelul Organizației Națiunilor Unite este nu numai plină de inspirație, cât și captivantă, mai ales când una dintre recompensele muncii tale este participarea la Campionatul Mondial de Dezbateri Academice pentru liceeni.
Despre importanța participării la astfel de activități, cât și despre provocările cu care Teodor a avut de-a face de-a lungul competițiilor puteți afla în partea I a interviului cu el.
De ce e important ca tinerii să participe la activități extrascolare?
Educația formală te ajută să dobândești niște abilități și competențe, dar există și niște limitări destul de clare care sunt, de altfel, universale: capacitatea de a lucra în echipă, abilitățile de argumentare sau de gândire critică. Acestea sunt destul de greu de dobândit dacă nu exista un cadru organizat, un club școlar, o activitate extrașcolară care este organizată și gestionată de cineva cu scopul de a-i ajuta pe alții să se dezvolte în direcția asta. În esență, e vorba despre dobândirea unor competențe pe care nu ai de unde să le obții altundeva decât din genul acesta de activități.
Chiar și în momentele în care ne descurcăm cel mai bine și avem cele mai strălucite performanțe ale noastre, există lucruri de îmbunătățit.
Explică-ne conceptul de MUN-uri și cum ai ajuns să participi la astfel de proiecte.
E un tip de activitate extrașcolară care se centrează în jurul simulării activități Organizației Națiunilor Unite și a organelor din cadrul acesteia, a diverselor consilii și comitete subsumate ONU. Principiul de bază este că fiecare participant joacă rolul reprezentantului unei țări și trebuie să reprezinte poziția țării respective în raport cu niște teme prestabilite de importanță internațională, fie că vorbim despre anumite conflicte specifice (precum războiul civil din Siria, din Yemen) sau aspecte mai generale, dar tot de relevanță globală, cum ar fi evaziunea fiscală, drepturile femeilor în Africa Subsahariană, drepturile comunităților indigene etc.
A fost o pasiune greu explicabilă pe care am pus-o în practică destul de repede.
E destul de greu să-mi dau seama exact de unde a apărut interesul meu pentru genul acesta de conferințe; știu sigur că a apărut în școala generală, aflând că există genul acesta de conferințe undeva în lume, și, cumva, s-a prelungit, ulterior, și când am intrat la liceu. A fost o pasiune greu explicabilă pe care am ajuns să o pun în practică destul de repede; am văzut că, luând parte la respectivele activități, părea să fie ceva ce într-adevăr mi se potrivește, ceva plăcut și constructiv de făcut și, deci, am continuat asta pe parcursul liceului.
Cum te-au ajutat astfel de activități să te dezvolți?
O importantă porțiune din abilitățile pe care simt că le stăpânesc cu adevărat astăzi sunt rezultatul participării la genul acesta de activități. Sigur, există abilitățile acestea foarte generice, pe care îți poate spune oricine că le dobândești prin activități ca dezbaterile academice:
- dezvoltarea gândirii critice, a capacității de argumentare, de public speaking
- abilitatea de a structura un argument în mod cursiv
- abilitatea de a analiza argumentele care-ți sunt înfățișate într-un mod cât mai critic
- încrederea în sine atunci când ții un discurs și când vorbești despre o temă complexă
- capacitatea de cercetare și de înțelegere a unor subiecte complicate.
Cred, totuși, că este legat și de anumite mentalități și atitudini pe care ți le însușești pe parcursul activităților acestora. Nu e vorba doar despre activitatea în sine, ci și despre a înțelege că întotdeauna este loc de mai bine și că
Ai posibilitatea de a-ți îmbunătăți propriile tale capacități, o mentalitate pe care mulți, în școala românească, nu și-o însușesc.
Există, adesea, momente în care ajungem să ne plafonăm din cauză că, dacă simțim că am dovedit într-un punct specific în timp că suntem buni la ceva, nu mai avem motivația de a merge mai departe, de a analiza ce trebuie în continuare îmbunătățit. Chiar și în momentele acelea în care ne descurcăm cel mai bine, în care avem cele mai bune și mai strălucite performanțe ale noastre, există lucruri de îmbunătățit. Eu asta am învățat în cadrul experienței mele cu dezbaterile academice: încrederea în sine se poate transforma în aroganță mult prea ușor și că poate deveni, atunci, extrem de contraproductivă.
In partea a II-a a articolului dezbatem provocările cu care Teodor a avut de-a face de-a lungul competițiilor și ce recomandări are pentru cei care vor să se îndrepte spre același domeniu, dar nu sunt îndeajuns de convinși.